Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa

Într-o lume în care violenţa e tot mai prezentă, în varii forme, în care chiar şi poezia, uneori, pare să fie una dintre ele, Alexandru Cosmescu face loc în paginile volumului său blândeţii – la care se adaugă liniştea, frumuseţea, generozitatea («rostesc numele altora înainte de somn şi vreau să fie totul în regulă cu ei»), expresia a tot ceea ce e pur şi simplu prietenos («prietenos/ lucrurile din jur sunt mici şi frumoase şi mute»). Se întorc lucrurile astea în poezie, readuse de un personaj straniu, cel al cărţii de faţă, de-o puritate salingeriană, apropiată şi de cea a prinţului Mâşkin, dar şi de-o exigenţă de sine asemănătoare doar cu aceea a dandy-lor de altădată, care îşi doreau o viaţă fără greşeală: «să trăieşti şi să mori în faţa unei oglinzi» era deviza lor. Versiunea din Un spaţiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa: «vreau ca viaţa mea să/ fie un scenariu din care/ nu schimbi// [...] nimic ce să tai/ ca şi cum ai porni camera/ ai lăsa-o 2 ore şi/ totul ar fi perfect».” (Simona Popescu)


69 MDL
52 MDL
Adaugă în coș
Editura: Cartier
Domeniu: Poezie
An ediţie: 2017
Ediţia: II
Pagini: 48
Format: 130x195, broșat
ISBN: 9789975861953


Mai puteți citi

Ion Hadârcă
48 MDL
36 MDL
Valeriu Loghin
234 MDL
175 MDL
Vasile Romanciuc
99 MDL
74 MDL
Lucia Țurcanu
99 MDL
74 MDL
Alexandru Macedonski
105 MDL
79 MDL